Denivelări apoase rănesc articulațiile. Metode de diagnostic


denivelări apoase rănesc articulațiile

Astfel de pacienti, frecvent politraumatizati, cu asocieri morbide complexe ce ridica numeroase probleme diagnostice, de etapizare terapeutica si furnizeaza procente importante de mortalitate. Traumatismele cranio-cerebrale reprezintă principala cauză de deces la populaţia cu vârste de sub 40 de ani şi este totodată cea mai frecventă cauză de handicap permanent la cei care au supravieţuit unui astfel de traumatism. Potrivit preşedintelui Societăţii de Neurologie din România NRnumărul traumatismelor de acest fel este în creştere din cauza mai multor factori, de la dezvoltarea industriei auto şi modul în care evoluează tehnologia în transport până la înmulţirea accidentelor domestice.

În Europa incidenţa oscilează între 1,4 milioane şi 1,6 milioane, majoritatea victimelor ajungând articulațiile rănesc unguente fie tratate în regim de urgenţă. De fapt, traumatismele cranio-cerebrale — TCC — reprezintă principala cauză de deces la populaţia tânără, cu vârste de sub 40 de ani.

Totodată, TCC constituie cauza a aproximativ două treimi din decesele post-traumatice fiind şi cel cel mai frecvent generator de handicap permanent post-traumatic. Astfel, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 11,5 milioane de europeni care au supraveţuit unui traumatism cranio-cerebral prezintă dizabilităţi fizice sau tulburări denivelări apoase rănesc articulațiile şi emoţionale.

Datele oficiale indică o incidenţă în creştere a traumatismelor cranio-cerebrale: de cazuri la În Europa, anual, circa Şi în România, numărul cazurilor de traumatisme cranio-cerebrale este în creştere: de cazuri la Studiile recente arată că există o legătură directă între condiţia socială şi producerea unui traumatism cranio cerebral.

Cele mai multe dintre victimele traumatismelor sunt persoanele cu un venit scăzut şi o condiţie socială mai modestă, starea materială fiind considerată un factor de risc pentru traumatismul cerebral. Incidenţa TCC la bărbaţi este mai mare decât cea în rândul femeilor.

Traumatismele cranio cerebrale trebuie tratate cu maximum de seriozitate şi atenţie, deoarece au de nenumărate ori implicaţii medico-sociale, economice şi juridice dintre cele mai grave. In asocierile traumatice cranio-vertebro-toraco-abdominale, diagnosticul leziunilor poate fi incorect sau incomplet, prin aditie sau sustragere de simptome de catre leziunea cerebrala sau medulara, iar in acest context stabilirea tabloului lezional si tratamentul sunt dificile, iar prognosticul sever.

Criteriul major pentru clasificarea politraumatismelor este insa starea functiilor vitale, criteriul care permite aprecierea cat mai exacta a gradului de afectare a functiilor vitale si dicteaza atitudinea terapeutica. In functie de acest criteriu politraumatismele apartin uneia din urmatoarele categorii: 1.

Politraumatismul cu alterarea functiilor vitale, care necesita interventii denivelări apoase rănesc articulațiile de resuscitare: a politraumatismul cu stare de moarte aparenta; b politraumatismul cu stare asfixica; c politraumatismul cu stare de colaps; d politraumatismul cu denivelări apoase rănesc articulațiile de coma. Politraumatismul cu leziuni evidente, grave, dar cu functii vitale stabile.

Denivelări apoase rănesc articulațiile

Politraumatismul cu functii vitale stabile si leziuni aparent minore. Trauma este cauza semnificativă a deceselor la copii şi afectarea cranio-cerebrală traumatică este cauza foarte frecventă a deceselor la sugari, minori.

denivelări apoase rănesc articulațiile

Începând cu descrierea clasică şi studiile clinice, biochimice şi radiologice, specificul diagnosticului privind traumatismele cranio-cerebrale accidentale la sugari şi la copiii mici, care încep să meargă, devine foarte precizabil.

Diagnosticul imitativ al traumatismului accidental se referă la trauma non-accidentală. Politraumatismul: traumatizarea simultană a mai multor organe şi sisteme sau regiuni ale corpului, în care cel puţin unul din traumatisme sau asocierea mai multora pune viaţa în pericol după Tscherne.

Este important de a deosebi un politraumatism de un policontuzionat situaţie în care leziunile nu sunt ameninţătoare de viaţă sau de un traumatism abdominal grav de exemplu rupture de ficat de gradul V, situaţie în care leziunea este ameninţătoare de viaţă, dar nu sunt afectate mai multe regiuni anatomice. Altfel spus, politraumatizatul este un ansamblu de două sau mai multe leziuni traumatice simultane, care interesează mai multe zone ale corpului şi pun în pericol viaţa pacientului după Trillat şi Patel.

In caz de leziuni traumatice asociate, de grade variabile, care nu ameninţă însă viaţa, nu se poate vorbi de politraumatism, cu toate că denivelări apoase rănesc articulațiile locală a leziunilor traumatice poate influenţa defavorabil prognosticul vital.

Acestea pot fi prevenite prin folosirea centurilor de siguranţă şi a pernelor pentru cap.

Bump pe coasta din stânga copilului

Leziunile depind de partea maşinii care a fost lovită şi gradul de deformare la nivelul fiecărui compartiment. Deseori acest tip de impact este mult mai grav datorită rezistenţei mai reduse a autovehiculelor la impactul lateral. În plus, pot apărea denivelări apoase rănesc articulațiile ale coloanei vertebrale datorate forţelor de compresie care apar prin ruperea capotei.

Adesea adulţii sunt loviţi la membrele inferioare, producîndu-se fracturi ale tibiei şi fibulei; se pot produce leziuni toracice, de abdomen sau pelvis, în funcţie de modul în care a fost lovit pietonul. De asemenea, există un potential pentru leziuni ulterioare determinate de impactul pietonului cu un al doilea vehicul.

În faza a doua a accidentului sunt tîrîţi de vehicul sau chiar călcaţi. De asemenea, trebuie căutate şi leziuni pelvice, mai ales fracturi sau fracture cu dizlocare de şold. Dacă victima aterizează pe mîinile întinse pot apare fracturi ale acestora, uni - sau bilaterale.

Exploziile pot produce trei tipuri de leziune: primară, secundară şi terţiară: - Leziunile primare: produse de unda de şoc vizează organele care conţin gaze, ca de exemplu plămînii, sistemul gastrointestinal şi urechile.

denivelări apoase rănesc articulațiile

Se poate produce moartea, fără existenţa nici unui semn extern de leziune a corpului. De asemenea, producerea unui incendiu secundar exploziei poate produce arsuri. Leziunile tisulare depind de seria de împuşcături, de tipul glontelui folosit şi de denivelări apoase rănesc articulațiile glontelui cînd loveşte denivelări apoase rănesc articulațiile.

Leziunea ţesuturilor este produsă nu numai de efectul direct al glontelui, ci şi de cavitaţia pe care glontele o creează şi de tipul de ţesuturi pe care le atinge glontele la trecerea prin corp. Efectul de cavitaţie poate fi distanţat de calea de trecere a glontelui. In cele mai multe cazuri, exista mai multe leziuni traumatice la aceeasi victima; in astfel de situatii, cand sunt prezente cel putin doua leziuni traumatice dintre care cel putin una ameninta viata, scopul principal al primului ajutor trebuie sa fie salvarea vietii si acolo unde acestea sunt posibile fara a produce leziuni suplimentare: indepartarea factorului de agresiune si evacuarea rapida a victimei dintrun mediu periculos.

Primul ajutor in cazul unui politraumatism trebuie sa inceapa cu Evaluarea primara si Suportul vital de baza. Dupa evaluarea primara, se va apela serviciul de urgenta si acolo unde este necesar, se vor aplica masurile de resuscitare cardio-respiratorie denivelări apoase rănesc articulațiile ABC-eliberare cai respiratorii, respiratie artificiala si masajul cardiac.

De retinut! La un politraumatizat, trebuie avuta in vedere si o posibila fractura de coloana cervicala. Evaluarea secundara Dupa stabilizarea functiilor cardio-respiratorii, victima se va examina pentru identificarea tuturor leziunilor. Stabilirea priorităților în îngrijirea pacientului politraumatizat cu suspiciune de leziuni craniocerebrale este dificilă.

Aprecierea severității și a naturii traumatismului se face în echipă multidisciplinară și se are în vedere statusul fiziologic al traumatizatului, anatomia traumei și vârsta traumatizatului.

Durere în articulațiile mâinii drepte

Tratamentul politraumatizatului se face în multe etape, într-un "lanț de îngrijiri". Prima verigă este constituită de factorii prespitalicești: denivelări apoase rănesc articulațiile și serviciile paramedicale, când traumatizatul poate primi îngrijiri cât mai rapid de la producerea accidentului, evitând astfel "ridicarea de denivelări apoase rănesc articulațiile locul accidentului a unui rănit, transportarea unui muribund și internarea unui decedat".

Durerile de articulatii. Cum se trateaza? Interviu cu domnul doctor Alin Popescu.

A doua verigă dureri severe în abdomen și articulații reprezentată de unitatea de primire a urgențelor, unde se instituie primele măsuri de resuscitare și unde se face evaluarea primară dupa formula A.

Traumatismul cranio-cerebral reprezintă o afectare cerebrală non degenerativă şi necongenitală care reprezintă rezultatul aplicării unei forţe din partea unui agent mecanic extern care poate conduce la alterari ale stării de conştienţă precum şi alterări temporare sau definitive ale funcţiilor afective, cognitive, asociative.

Prin traumatism se înţelege ansamblul consecinţelor denivelări apoase rănesc articulațiile şi sistemice, care apar în urma acţiunii unui agent vulnerant asupra organismului. În funcţie de natura agentului vulnerant traumatismele pot fi mecanice, termice, electrice, chimice etc. Deoarece traumatismele pot apare oriunde pe strada, la locul de munca, acasa, in vacanta etc.

De multe ori, traumatisme minore se pot solda cu decesul victimei, datorita neacordarii primului ajutor sau a efectuarii unor manevre gresite, care agraveaza leziunile existente sau denivelări apoase rănesc articulațiile chiar produce altele noi. Epidemiologia traumatismelor cranio-cerebrale Traumatologia cranio-cerebrală reprezintă o problemă majoră de sănătate. Aceasta este dovedită de majoritatea datelor statistice din ţările în care datele de epidemiologice sunt publice.

In cadrul grupei de pacienţi vârstnici peste 65 de ani principala cauză este reprezentată de căderi, de la nivel sau de la înălţimeîn timp ce pentru grupele de pacienţi tineri principala cauză rămân accidentele de trafic. O problema socială importantă este reprezentată de repercursiunile în timp la cei care supravieţuiesc acestor TCC datorită sechelelor frecvente care vor determina costuri importante ulterior pentru serviciile de sănătate.

Chirurgie la higrom

Aceasta înseamnă pentru U. In toate ţările industrializate principala cauză a TCC rămâne accidentul rutier. Alături de acesta pe locul al doilea în etiologia TCC severe sunt căderile de la nivel sau de la înălţime. Traumatismele cerebrale pot asocia pe langa fractura craniului şi hemoragii cerebrale. Majoritatea traumatismelor cerebrale se produc prin lovire de copaci si sunt de obicei clasificate ca minore sau de severitate medie.

Accidentele la snowboarding se soldeaza mai frecvent cu traumatisme spinale, in special la nivel cervical. Acestea se produc prin caderea pe spate. Aceste scurte date arată rata crescută de metabolism la nivel cerebral şi indirect susceeptibilitatea crescută a substanţei cerebrale la variaţiile parametrilor fiziologici. Aproape în întregime această activitate de generare a energiei la nivelul metabolismului cerebral se realizează printr-un proces de degradare aerobă a glucozei, prin glicoliză şi fosforilare oxidativă.

In cursul perioadelor de activare cerebrală se constată predominenţa fenomenului de glicoliză.

După îndepărtarea higromului, este necesară igienizarea plăgii până când se vindecă complet. După ce ganglionul a fost excizat, o persoană este observată timp de câteva ore de către un medic, apoi este eliberată acasă, unde este în concediu medical, efectuează terapia necesară și este restaurată. Perioada postoperatorie include: pansamente zilnice; dezvoltarea membrelor dacă tumora este localizată acolo ; după zile, cusăturile sunt îndepărtate; în ziua defondurile de imobilizare sunt eliminate pentru a asigura imobilitatea; după 2 luni, recuperare completă. Tablou clinic Dificultatea de a detecta higroma într-un stadiu incipient al dezvoltării constă în faptul că patologia practic nu se dă din cauza cursului asimptomatic. Prin urmare, pacienții pierd timpul optim pentru tratamentul ei fără intervenție chirurgicală.

Pentru a caracteriza tipul de metabolism cerebral au fost introduşi indicii de aerobioză şi anaerobioză. La nivel cerebral între astrocite şi neuroni există o complementaritate a activităţii de producere a energiei astrocitul în cursul metabolismului glucozei produce lactat care în perioadele de activare este folosit ca substrat energetic de neuron în cadrul ciclului aerob.

Creşterile bruşte ale activităţii neuronale determină ca urmare a cuplajului energetic neuroncelulă glială, creşterea glicolizei astrocitare măsurată prin rata de metabolizare cerebrală a glucozei.

Corespunzător va creşte nivelul de lactat utilizat aerobiotic de neuron fapt masurabil prin rata de metabolizare cerebrală a O2 CMRO2. Lactatul produs de celula glială nu ajunge în circulaţia generală şi nu influenţează echilibrul metabolic al organismului. Singura modalitate de evaluare a acestui metabolism cerebral este microdializa care permite evaluarea nivelului de lactat.

Cele 2 componente ale funcţionării normale a activităţii cerebrale sunt afectate separat dar crează şi împreună un cerc vicios — alterarea reactivităţii vasculare generînd scăderea perfuziei cerebrale şi favorizarea apariţiei leziunilor ischemice la un creier deja supus alterărilor generate direct de efectul subsecvent traumatic. In acelaşi timp dispariţia autoreglării circulaţiei cerebral va induce o creştere a susceptibilităţii creierului la variaţiile de tensiune în special hipotensiune de la nivel sistemic — fapt care este dificil de exclus mai ales denivelări apoase rănesc articulațiile pacienţii politraumatizaţi cu leziuni ale altor organe şi sisteme care generează şoc hemoragic, şoc traumatic sau în cazul leziunilor spinale cu transsecţiune şoc spinal.

Punctul de plecare în tratamentul traumatismului cranio-cerebral sever constă în menţinerea acestor constante CMRO2, PPC, PIC la valori normale pentru a asigura pacientului şanse maxime de revenire şi de recuperare a parenchimului cerebral care nu a fost afectat direct de agentul denivelări apoase rănesc articulațiile şi evitarea leziunilor cerebrale secundare.

Un alt element mult mai tangibil dar mult dificil de reglat este reprezentat de presiunea intracraniană. Rolul monitorizării acestui parametru este unul fundamental în menţinerea homeostaziei cerebrale.

Tumora pe articulația cotului

Pornind de la teoria enunţată de Monro şi Kellie conform căreia cutia craniană este o cavitate închisă rigidă care are un volum constant indiferent de modificările de volum ale componentelor intracraniene creier, LCR, sânge sau proces înlocuitor de spaţius-a constatat că întrucât toate componentele intracraniene au consistenţă fluidă toleranţa la creşterea presiunii printr-un proces pathologic hematom, dilacerare este scăzută, fiind posibilă doar relocarea parţială a componentei LCR la nivel spinal sau sanguine în vasele extracraniene.

Din punct de vedere hemodinamic teoretic se constată trei faze principale în TCC sever: 1. Faza de hipoperfuzie — care în general apare în primele 24 de ore. Faza de hiperemie — care apare între 24 şi 72 de ore.

  • Ce trebuie făcut dacă apar astfel de complicații după o injecție intramusculară?
  • Traumatismele craniocerebrale si vertebromedulare by Negotei Elena - Issuu

Faza de vasospasm — care se poate constata între 3 şi 14 zile. Leziunile secundare posttraumatice pot fi prevenite printr-o monitorizare adecvată şi atacarea terapeutică a diverselor mecanisme fiziopatologice. Un rol deosebit în acest sens îl au denivelări apoase rănesc articulațiile presiunii de perfuzie cerebrale, scăderea presiunii intracraniene, evitarea hiperventilatiei prelungite. Existenţa unui proces înlocuitor de spaţiu intracranian sau a edemului cerebral, va genera o presiune intracraniană crescută.

Aceasta înseamnă o scădere a fluxului sanguin cerebral global dar în acelaşi timp şi ischemie perilezională. Modificările de la nivelul focarului lezional pot fi organice sau funcţionale.

Uneori alterările produse de sindromul lezional depăşesc capacitatea biologică de adaptare a organismului; tulburările se agravează progresiv şi conduc la deces. Sindromul reacţional cuprinde o serie de modificări nespecifice de ex. Astfel, este alterat răspunsul cardiovascular şi autoreglarea cerebrală necesare menţinerii perfuziei şi fluxului sangvin cerebral.

De asemenea, trauma, durerea, stresul, hemoragia importantă induc dereglări în răspunsul neuroendocrin. Alte alterări sistemice induse de trauma craniană sunt: tulburări ale funcţiei cardiovasculare şi respiratorii, cu pierderea controlului voluntar şi reflex ventilator, obstrucţie orofaringiană a căilor respiratorii, tulburarea reflexului de tuse; imobilizare prelungită cu afectarea metabolismului calciului, gel ortho articular musculară şi risc de tromboembolie, tulburări gastrointestinale cu risc de apariţie a ileusului sau a ulcerului de stress.

denivelări apoase rănesc articulațiile

În plus, pot apărea complicaţii legate de ventilaţia mecanică prelungită, complicaţii infecţioase şi complicaţii legate de leziunile denivelări apoase rănesc articulațiile concomitente. Astfel de pacienti au suferit o comotie si prezinta amnezie prind o scurta perioada de timp din jurul momentului impactului.

Ocazional apare o sincopa vasovagala la cateva minute pana la o ora dupa traumatism si produce ingrijorare. Cefaleea uniform generalizata sau frontala este frecventa denivelări apoase rănesc articulațiile zilele de dupa traumatism; este deseori cu caracter de hemicranie si pulsatorie, ca in migrena. Copii si adultii tineri sunt predispusi in mod deosebit la somnolenta, varsaturi si iriilitate, uneori cu o intarziere de cateva ore dupa traumatisme aparent minore. Dupa o perioada de observatie de cateva ore bolnavul poate sa fie insotit pana acasa, unde sa fie tinut sub observatie de catre familie sau prieteni.

Majoritatea pacientilor cu sindrom minor nu prezinta fractura de craniu la radiografia craniului sau hemoragie la TC. Decizia de a practica aceste examene depinde in mare masura de semnele clinice care sugereaza ca impactul a fost sever de ex.

Cefaleea persistenta severa si varsaturi denivelări apoase rănesc articulațiile - in contextul unei stari de constienta normale si fara semne neurologice de focar - sunt de obicei benigne, dar trebuie efectuate examene radiologice. Fracturile de craniu cresc probabilitatea existentei hematoamelor subdurale sau epidurale.

Pacientii cu aceste semne exagerate, chiar daca sunt produse ca urmare a unor traumatisme minore, justifica tinerea sub observatie in spital. Frecvent se evidentiaza o contuzie sau un hematom. Multe leziuni intermediare sunt complicate de intoxicatia cu medicamente sau alcool. Supravegherea clinica atenta intr-o unitate cu personal bine pregatit este recomandata. Ea poate fi izolată sau component a unui politraumatism.

Când nu este asociată cu şocul hemoragic, mortalitatea în politraumă depinde numai de severitatea leziunii intracraniene. Datele statistice arată că leziunea cerebrală este responsabilă de aprox. Pe de altă parte, sechelele postraumatice sunt uneori foarte severe, făcând reabilitarea socio-economică foarte dificilă, chiarimposibilă.

denivelări apoase rănesc articulațiile

În timp ce în unele cazuri decesul sau sechelele neurologice sunt inevitabile, în altele ele pot fi evitate printr-o monitorizare şi terapie precoce şi adecvată. Astfel, în ultima perioadă au apărut noi perspective în fiziopatologia traumei craniene, ducând la noi modalităţi de monitorizare şi inflamația articulației cotului în diabet. Cazurile cu deficite neurologice focale, fistula LCR sau fracturi craniene cu infundare nu pot fi incluse in aceasta definitie.

Au fost impartite dupa gravitate in 3 grade cu modalitati diferite de tratament: a.